Ye... a trecut ceva timp de cand n-am mai dat pe aci... hai sa mai arunc niste ganduri... wait wtf nu-s ganduri... sunt de fapt 3 melodii pe care le ascult de cate ori prind comp mai mult timp deschis :))
So... let's get it on
1. JustUs - Zambet de toamna
- Strofa 1 -
ma atingi, ma vindeci
ma saruti, ma spinteci
ma privesti, ma omori
dar as face.o pana.n zori
as simti asta de acum la infinit
topit de aceste ganduri ce au venit
dar hai lânga mine, hai mai aproape
ti.e frica cumva ca o sa fugim departe ?
de ce ai facut asta ? de ce chiar tu ?
chiar esti în stare sa imi iei sufletu'
si.am avut acest vis pluteam pe nori
pierdut in zori te privesc cum adormi
printre asternuturi si zeci de saruturi
din stomacul tau parca zboara numai fluturi
gustul tau de pe buze, acel dulce,
amarul din suflet parca începe, se duce
si lacrima din ochi pare sa danseze
pe ritm de fericire stie sa vibreze
- Refren x2 -
asculta vantu', asculta sufletu'
asculta gandu', asculta sunetu'
asculta ce vrei tu, nimeni n.o s.auda
cum bate inima, doar te rog asculta
- Strofa 2 -
ai ridicat din prima cu tupeu
cortina ce acoperea teatru' viselor din sufletu' meu
suntem actori noi doi, jucam un rol ciudat
cu scene pe care nu le.am mai repetat
si e multa drama si comedie uneori
suntem in trenu' cu doar 2 calatori
dar nu.i pustiu ca ne avem unu pe altu' cand
ca sa ajungem cum am fost e drum lung
daca ti.e teama asculta.mi vocea ca te indruma
si peste toate trecem impreuna
zambetu' tau ca de copil nu se razbuna
ma face sa ma simt cel mai puternic cand te tin de mana
si daca tu o sa vrei sa cobori din tren
nu te gandesti ca ma ratacesc
si o sa te pierzi si tu si inapoi
e greu sa ajungi singura prin vant si ploi
- Refren x2 -
asculta vantu', asculta sufletu'
asculta gandu', asculta sunetu'
asculta ce vrei tu, nimeni n.o s.auda
cum bate inima, doar te rog asculta
- Strofa 3 -
am inceput sa ma schimb si nu cred ca.i bine
din ce.am fost am ajuns la fel ca tine
imbatrânit de timp incet.incet ma plimb
o tigara imi aprind si singur vorbind
pe strada pe care eram noi
ce a fost, a fost acum e doar razboi
si sting tigara ca amaru' nu.mi mai place
la fel ca amintirile care nu.mi dau pace
mi.ai rascolit sufletu', parca l.ai intors
tremura, e rece, totul e pe dos
dimineata parca nu mai e asa de vara
ma trezesc si.mi pun zambetu' de toamna
o doamna, paseai spre pat
cu un zambet pervers de stiai ce am în cap
dar tu nu stii cand totu' e de vis
totu' se duce când luminile s.au stins
- Refren x4 -
asculta vantu', asculta sufletu'
asculta gandu', asculta sunetu'
asculta ce vrei tu, nimenï n.o s.auda
cum bate ïnïma, doar te rog asculta
2. Chriss feat. Allexandra - Ultimu vers
Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei incet se sting
Un ocean de vise ai sters
Ai ales sa fi ultimu` vers
Ai ales sa fii primu' vers candva
Si te`am sters macar daca stiam ceva
Urma as fi asteptat sa treca cumva sa numai versi atatea lacrimi pentru cineva
Chiar daca pentru mine ca nu stiu daca voi putea sa ti le sterg ca da cred ca voi pleca
Nu vreau sa crezi ca vreau a te abandona dar simt ca trebuie sa plec undeva
Sunt captiv in lumea mea si vreau sa intelegi ca nu pot sa ma las sa te las sa ma legi
Un ocean de vise am sters
Imi pare rau ca am ales sa fiu ultimu` vers
Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei incet se sting
Un ocean de vise ai sters
Ai ales sa fi ultimu` vers
Ai ales sa fii primu` vers candva
Dar voi pleca nu te intrista nu e vina ta
Un ocean de lacrimi privirea iti ineaca
Te uiti cantand la mine si imi spui pleaca
O sa plec oftand spunand ca imi pare rau
Ca nu pot sa fac parte din visul tau
Si stiu ca acum ti` rau si inca speri
Ca o sa ma intorc, nu ma intorc nicaieri
Maine,in curand va fi ieri
Si tot ce doare nimic nu va fi bine chiar daca acum imi pare(stiu)
Un ocean de vise am sters
Imi pare rau ca am ales sa fiu ultimu' vers
Un ocean de lacrimi simt
Ochii mei incet se sting
Un ocean de vise ai sters
Ai ales sa fi ultïmu` vers(x2)
iar la ultimele 2 ca naiba ca nu gasesc versurile ... anyway =))
Asculta mai multe audio Muzica
asa... si
Asculta mai multe audio Muzica
si cu asta basta... terminat pe'aci... so.. Bye!
END OF BLOG!
Logging off...
Shut down :)
vineri, 9 aprilie 2010
duminică, 7 martie 2010
Poveste...
A fost odata...
Un cersetor... ce umbla pe drumuri necunoscute in cautarea... cauta ceva, insa nici el nu stia sigur ce. Pentru el era o cautare continua, o drumetie fara sfarsit de-a lungul raurilor, pe langa orase mari si mici, sate bogate si sarace. El isi vedea linistit de drumul sau neobosit si ingandurat... cautand... ceva.
Dar intr-o zi... el poposi la umbra unui copac, intr-un satuc. Si stand el acolo impreuna cu gandurile sale... vazu o fata... simplu imbracata si cu capul aplecat... mergand de-a lungul strazii. Atunci inima micului cersetor avu o tresarire... Ceva din chipul fetei, din simplitatea ei sau poate... din tristetea sa... pe care incerca sa o ascunda.
Atunci el se ridica de la umbra copacului... si cu pasi usori porni in urma fetei, mentinand o anume distanta, nedorind sa-i tulbure gandurile. Mergand in urma ei nu baga de seama cand drumul pe care erau se transforma intr-o poteca ingusta si nici campul ce se preschimbase intr-o padure deasa. Dupa un timp... fata se opri si se intoarse spre el. Atunci, micul cersetor ramase impietrit, uitandu-se la ea... ceva... ceva din privirea fetei il tulbura...
- Ce doresti? , sopti fata
- N... Nimic... , ingana el buimac
- Atunci... de ce te tii dupa mine? , continua fata
- Nu stiu... ceva... m-a facut sa te urmez, spuse el timid.
Atunci fata zambi usor, si ii spuse...
- Vino... o sa-ti arat casa mea. Vrei sa fim prieteni?
El uimit spuse cu o voce joasa..
- Stii... eu nu am prieteni...
- Nu-i nimic, vei avea, spuse fata, urmeaza-ma te rog.
Iar el, purtat de o neliniste mocnita, porni din nou in urma ei...
Si iarasi mersera un timp, tacuti... Pana ajunsera intr-un tinut cald, unde iarba era de un verde intens si proaspat, copacii infloriti frematau de pasarele care ciripeau in felurite graiuri, soarele incalzea totul cu lumina sa blanda iar in departare se vedea un oras frumos si stralucitor.
Atunci, cersetorul ramase incremenit... niciodata nu vazuse ceva atat de frumos, simtea de parca era prins intr-un vis.
- Hai, sa continuam, spuse atunci fata zambind
- Da... , aproba el
Si pornira din nou... continuand spre orasul din zare.
Apropiindu-se fata micsora pasul, iar acum mergeau unul pe langa celalalt.
- Cum te numesti? intreba fata
- Eu? intreba el mirat
- Da, tu.
- Eu... doar un om simplu, raspunse el privind spre ea.
Si iata ca ajunsera in fata portilor orasului, iar atunci fata se opri si grai asa...
- Aceasta este casa mea, Love Land sau tinutul dragostei. Simte-te ca acasa, si disparu inainte ca micutul cersetor sa-i multumeasca.
Atunci el pasi sfios in cetate, era o cetate mare... falnica, cu turnuri si metereze, cu oameni draguti si primitori, mereu veseli si pusi pe glume. El cercetand cetatea la pas, zari un palat mare, in inima cetatii, iar pe poarta palatului... cine intra oare? chiar ea... fata ce il conduse aici. Atunci el a inteles ca fata, era de fapt regina, din acel tinut.
In acel moment nu acorda prea mare importanta, fiorului din sufletul sau... si incepu sa glumeasca cu fetele de la curte, regina, nestiind nici ea ce e cu nelinistea din sufletul sau... privea zilnic cum micutul cersetor facea fetele de la palat sa rada, pentru ca atunci cand seara se lasa, el sa se piarda in amurg fara urma.
Si trecura asa zile si saptamani, iar fiorul din sufletul micutului cersetor si nelinistea din pieptul reginei... crestea cate putin.
Intr-o zi... cand micul cersetor era la poarta cu una din fetele de la palat, usa se deschise si spre ei pasi insasi regina... Atunci el ramase mut... marcat de frumusetea ei fara margini, era... perfecta.
Pasind spre ei, regina spuse:
- Ce faceti aici?
- Doar vorbeam, ingana el cu voce scazuta
- Pleaca! ordona regina, iar el porni usor pe drumul prafuit, privind in urma spre regina.
Seara, in patul sau, regina se gandea la micul cersetor... si ii paru rau pentru purtarea sa, el, asezat pe marginea unei fantani din oras, se gandea la regina, la cum o intalnise si... la fiorul din pieptul sau care acum crescu, intrebandu-se... ce era de fapt.
A doua zi, isi lua inima in dinti si merse din nou la palat. De aceasta data nu cauta nici o fata... ci chiar pe ea, pe regina. Statea cu privirea atintita in sus, sperand sa o zareasca la una din ferestre. Atunci o voce calda, ca de inger ii spuse din usa...
- Hai, vino. Era chiar ea, regina, care il chema inauntru. Iar el sfios, pasi in palat.
Statura de vorba, pana tarziu un noapte, povestindu-si unul celuilalt ce le asternuse viata in trecut, pentru ca mai apoi, sa isi dea seama ca simteau ceva unul pentru celalalt. Iar de atunci, au fost impreuna...
Mai tarziu, micutul cersetor afla ca regina era curtata de un baron din partea locului... Fu distrus... simtea cum i se rapeste lumea, fericirea... si a luptat, i-a demonstrat ca... el e cel care o iubeste cu adevarat, ca e in stare sa treaca prin orice pentru ea si pentru dragostea ei. Atunci, regina vazand focul inimi micutului cersetor, intelese ca... acesta nu o iubea doar in vorbe... ci o iubea cu adevarat, curat, din tot sufletul sau.
Si ramasera impreuna... si se iubeau... el, un mic cersetor iar ea, o regina. Si trecu timpul, si erau fericiti, aveau o multime de prieteni insa intr-una din zile, la palat sosi un print, dintr-un regat mai indepartat. Regina le facu cunostinta celor doi si.. devenira prieteni. Isi spuneau multe, iar printul incepuse sa vina din ce in ce mai des la palat. Micutul cersetor prinse incredere in print, si puteau vorbi aproape orice, atunci... el ii spuse ca o iubeste pe regina iar printul ramase pentru o clipa tacut.
- Ce e, ce s-a intamplat? intreba micutul cersetor
- Nimic, doar ca... tu stii povestea mea...
- Da, o stiu, de ce ma intrebi asta?
- Si stii ca... regina mi-a dat sfaturi atunci cand eu eram trist...
- Da, stiu si asta, unde vrei sa ajungi?
- Incet... am inceput sa simt ceva pentru regina... , sopti atunci printul.
- A... spuse cersetorul, si zambi amar. Ea... stie? continua el
- Nu... spuse printul.
- Ii vei spune? mai intreba micutul cersetor... deoarece.. prevedea o furtuna
- Nu stiu... spuse printul.
Atunci cineva trecu pe langa ei, si schimband vorba, au dat uitarii aceasta discutie. Insa in sufletul micului cersetor se strecurase teama. Nu era prezenta mereu... dar era acolo si uneori o simtea.
Dupa un timp, regina si micutul cersetor plecara intr-o scurta excursie, sa fie doar ei doi. Si fu minunat, ireal de frumos. Se iubeau, si se vedea asta in chipul si in vocea lor, in felul cum vorbau si cum se priveau. Se asemanau in miscari si in ganduri. In dorinte, in zambete... erau facuti unul pentru celalalt, suflete pereche. Dar timpul fu scurt, si iata ca veni vremea sa se intoarca acasa. Iar atunci, hotarara sa isi intemeieze peste ceva timp o familie. Si erau fericiti la acest gand, si abia asteptau sa fie impreuna pentru totdeauna.
Insa... la cateva zile de la intoarcerea acasa, micul cersetor o simti pe regina schimbata, mai rece, nu mai avea aceeasi stralucire in privire cand vorbeau. Atunci... el intreba
- Ce s-a intamplat iubi?
- Nimic iubirea mea, ce sa se intample?
- Esti... mai rece...
- Nu am nimic, ma simt putin cam rau.
Apoi se intalni cu printul, iar acesta avea in mana o batista... micutul cersetor observa la un capat al batistei, initiala reginei, si spuse.
- De unde ai batista?
- A... prietene, nu pot sa te mint, tu ai fost intotdeauna sincer cu mine...
- De la regina, asa e?
- Da...
- Bine. Spuse el cu un zambet amar, si disparu in noapte.
Atunci... o intreba pe regina... ce s-a intamplat... iar aceasta... ii explica faptul ca a inceput sa tina la print, si ca... nu mai e hotarata, nu mai stie ce vrea.
Micutul cersetor s-a simtit zdrobit. Tot ce era intre ei, pierdut, intr-o clipita. Atata iubire... atat dor nespus, atata durere infruntata pentru fericirea lor... toate duse. Sufletul acum ii era chinuit. Nu mai putea dormi, nu mai manca... nu stia ce se intampla cu el era o permanenta stare de rau. Sufletul ii era pus intr-un sicriu... si nu mai simtea nimic decat durere.
Atunci... regina ii ceru sa nu fie trist, dar era in zadar, asa ceva era peste puterile sale. nu putea, nu reusea, o iubea la fel de mult dar nu reusea sa-si alunge tristetea din suflet, era naucit de durere. Insa era hotarat.
Nu va renunta la ea orice ar fi. Chiar si de ar fi sa astepte intreaga viata, nu va renunta la ea. Asa isi promise sufletului sau. Niciodata nu o va abandona si ii va fi mereu alaturi.
Insa... la scurt timp, culorile din Love Land au inceput sa paleasca... Iarba nu mai avea verdele sau curat, petalele florilor cadeau iar pasarelele nu mai ciripeau in copaci. Regina... plangea...
Atunci el merse la palat.. si o intreba...
- De ce plangi iubire?
- Cum sa nu plang...
- Bine dar... de ce? de ce nu esti fericita?
- Cum pot fi fericita stiind ca tu esti asa?
- Asa cum?
- Asa trist... ranit...
- Lasa-ma pe mine... nu pot fi altfel... dar tu ar trebui sa fii fericita, ai ce doresti.
- Nu pot fi fericita stiindu-te asa, nu pot manca, nu pot dormi... imi e tot timpul rau iar curtenii mei au inceput sa se teama pentru mine.
- Te cred iubire... dar nu stiu ce as putea face sa te ajut... Hai sa fim mai veseli, sa nu ne mai gandim, sau macar... sa incercam sa facem asta.
Insa amandoi stiau ca asa ceva nu e posibil.
Iar acum amandoi sufera... sufera unul pentru celalalt... ii doare pe amandoi, si se manifesta in acelasi fel. Au aceleasi gusturi si aceleasi apucaturi. Sunt doua suflete pereche. De ce oare au ales acest drum?... nimeni nu stie.
Iar acum micul cersetor rataceste pe drumuri... se plimba prin ploaie sperand sa mai racoreasca sufletul ce arde de dorul ei... si spera, sper sa fie din nou impreuna, sa fie bine. Sa fie ca inainte...
Richard Marx - Right here waiting | Powered by www.radio-light.ro
Punct - Te ador | Powered by www.radio-light.ro
Cheryl Cole - Fight for this love | Powered by www.radio-light.ro
Un cersetor... ce umbla pe drumuri necunoscute in cautarea... cauta ceva, insa nici el nu stia sigur ce. Pentru el era o cautare continua, o drumetie fara sfarsit de-a lungul raurilor, pe langa orase mari si mici, sate bogate si sarace. El isi vedea linistit de drumul sau neobosit si ingandurat... cautand... ceva.
Dar intr-o zi... el poposi la umbra unui copac, intr-un satuc. Si stand el acolo impreuna cu gandurile sale... vazu o fata... simplu imbracata si cu capul aplecat... mergand de-a lungul strazii. Atunci inima micului cersetor avu o tresarire... Ceva din chipul fetei, din simplitatea ei sau poate... din tristetea sa... pe care incerca sa o ascunda.
Atunci el se ridica de la umbra copacului... si cu pasi usori porni in urma fetei, mentinand o anume distanta, nedorind sa-i tulbure gandurile. Mergand in urma ei nu baga de seama cand drumul pe care erau se transforma intr-o poteca ingusta si nici campul ce se preschimbase intr-o padure deasa. Dupa un timp... fata se opri si se intoarse spre el. Atunci, micul cersetor ramase impietrit, uitandu-se la ea... ceva... ceva din privirea fetei il tulbura...
- Ce doresti? , sopti fata
- N... Nimic... , ingana el buimac
- Atunci... de ce te tii dupa mine? , continua fata
- Nu stiu... ceva... m-a facut sa te urmez, spuse el timid.
Atunci fata zambi usor, si ii spuse...
- Vino... o sa-ti arat casa mea. Vrei sa fim prieteni?
El uimit spuse cu o voce joasa..
- Stii... eu nu am prieteni...
- Nu-i nimic, vei avea, spuse fata, urmeaza-ma te rog.
Iar el, purtat de o neliniste mocnita, porni din nou in urma ei...
Si iarasi mersera un timp, tacuti... Pana ajunsera intr-un tinut cald, unde iarba era de un verde intens si proaspat, copacii infloriti frematau de pasarele care ciripeau in felurite graiuri, soarele incalzea totul cu lumina sa blanda iar in departare se vedea un oras frumos si stralucitor.
Atunci, cersetorul ramase incremenit... niciodata nu vazuse ceva atat de frumos, simtea de parca era prins intr-un vis.
- Hai, sa continuam, spuse atunci fata zambind
- Da... , aproba el
Si pornira din nou... continuand spre orasul din zare.
Apropiindu-se fata micsora pasul, iar acum mergeau unul pe langa celalalt.
- Cum te numesti? intreba fata
- Eu? intreba el mirat
- Da, tu.
- Eu... doar un om simplu, raspunse el privind spre ea.
Si iata ca ajunsera in fata portilor orasului, iar atunci fata se opri si grai asa...
- Aceasta este casa mea, Love Land sau tinutul dragostei. Simte-te ca acasa, si disparu inainte ca micutul cersetor sa-i multumeasca.
Atunci el pasi sfios in cetate, era o cetate mare... falnica, cu turnuri si metereze, cu oameni draguti si primitori, mereu veseli si pusi pe glume. El cercetand cetatea la pas, zari un palat mare, in inima cetatii, iar pe poarta palatului... cine intra oare? chiar ea... fata ce il conduse aici. Atunci el a inteles ca fata, era de fapt regina, din acel tinut.
In acel moment nu acorda prea mare importanta, fiorului din sufletul sau... si incepu sa glumeasca cu fetele de la curte, regina, nestiind nici ea ce e cu nelinistea din sufletul sau... privea zilnic cum micutul cersetor facea fetele de la palat sa rada, pentru ca atunci cand seara se lasa, el sa se piarda in amurg fara urma.
Si trecura asa zile si saptamani, iar fiorul din sufletul micutului cersetor si nelinistea din pieptul reginei... crestea cate putin.
Intr-o zi... cand micul cersetor era la poarta cu una din fetele de la palat, usa se deschise si spre ei pasi insasi regina... Atunci el ramase mut... marcat de frumusetea ei fara margini, era... perfecta.
Pasind spre ei, regina spuse:
- Ce faceti aici?
- Doar vorbeam, ingana el cu voce scazuta
- Pleaca! ordona regina, iar el porni usor pe drumul prafuit, privind in urma spre regina.
Seara, in patul sau, regina se gandea la micul cersetor... si ii paru rau pentru purtarea sa, el, asezat pe marginea unei fantani din oras, se gandea la regina, la cum o intalnise si... la fiorul din pieptul sau care acum crescu, intrebandu-se... ce era de fapt.
A doua zi, isi lua inima in dinti si merse din nou la palat. De aceasta data nu cauta nici o fata... ci chiar pe ea, pe regina. Statea cu privirea atintita in sus, sperand sa o zareasca la una din ferestre. Atunci o voce calda, ca de inger ii spuse din usa...
- Hai, vino. Era chiar ea, regina, care il chema inauntru. Iar el sfios, pasi in palat.
Statura de vorba, pana tarziu un noapte, povestindu-si unul celuilalt ce le asternuse viata in trecut, pentru ca mai apoi, sa isi dea seama ca simteau ceva unul pentru celalalt. Iar de atunci, au fost impreuna...
Mai tarziu, micutul cersetor afla ca regina era curtata de un baron din partea locului... Fu distrus... simtea cum i se rapeste lumea, fericirea... si a luptat, i-a demonstrat ca... el e cel care o iubeste cu adevarat, ca e in stare sa treaca prin orice pentru ea si pentru dragostea ei. Atunci, regina vazand focul inimi micutului cersetor, intelese ca... acesta nu o iubea doar in vorbe... ci o iubea cu adevarat, curat, din tot sufletul sau.
Si ramasera impreuna... si se iubeau... el, un mic cersetor iar ea, o regina. Si trecu timpul, si erau fericiti, aveau o multime de prieteni insa intr-una din zile, la palat sosi un print, dintr-un regat mai indepartat. Regina le facu cunostinta celor doi si.. devenira prieteni. Isi spuneau multe, iar printul incepuse sa vina din ce in ce mai des la palat. Micutul cersetor prinse incredere in print, si puteau vorbi aproape orice, atunci... el ii spuse ca o iubeste pe regina iar printul ramase pentru o clipa tacut.
- Ce e, ce s-a intamplat? intreba micutul cersetor
- Nimic, doar ca... tu stii povestea mea...
- Da, o stiu, de ce ma intrebi asta?
- Si stii ca... regina mi-a dat sfaturi atunci cand eu eram trist...
- Da, stiu si asta, unde vrei sa ajungi?
- Incet... am inceput sa simt ceva pentru regina... , sopti atunci printul.
- A... spuse cersetorul, si zambi amar. Ea... stie? continua el
- Nu... spuse printul.
- Ii vei spune? mai intreba micutul cersetor... deoarece.. prevedea o furtuna
- Nu stiu... spuse printul.
Atunci cineva trecu pe langa ei, si schimband vorba, au dat uitarii aceasta discutie. Insa in sufletul micului cersetor se strecurase teama. Nu era prezenta mereu... dar era acolo si uneori o simtea.
Dupa un timp, regina si micutul cersetor plecara intr-o scurta excursie, sa fie doar ei doi. Si fu minunat, ireal de frumos. Se iubeau, si se vedea asta in chipul si in vocea lor, in felul cum vorbau si cum se priveau. Se asemanau in miscari si in ganduri. In dorinte, in zambete... erau facuti unul pentru celalalt, suflete pereche. Dar timpul fu scurt, si iata ca veni vremea sa se intoarca acasa. Iar atunci, hotarara sa isi intemeieze peste ceva timp o familie. Si erau fericiti la acest gand, si abia asteptau sa fie impreuna pentru totdeauna.
Insa... la cateva zile de la intoarcerea acasa, micul cersetor o simti pe regina schimbata, mai rece, nu mai avea aceeasi stralucire in privire cand vorbeau. Atunci... el intreba
- Ce s-a intamplat iubi?
- Nimic iubirea mea, ce sa se intample?
- Esti... mai rece...
- Nu am nimic, ma simt putin cam rau.
Apoi se intalni cu printul, iar acesta avea in mana o batista... micutul cersetor observa la un capat al batistei, initiala reginei, si spuse.
- De unde ai batista?
- A... prietene, nu pot sa te mint, tu ai fost intotdeauna sincer cu mine...
- De la regina, asa e?
- Da...
- Bine. Spuse el cu un zambet amar, si disparu in noapte.
Atunci... o intreba pe regina... ce s-a intamplat... iar aceasta... ii explica faptul ca a inceput sa tina la print, si ca... nu mai e hotarata, nu mai stie ce vrea.
Micutul cersetor s-a simtit zdrobit. Tot ce era intre ei, pierdut, intr-o clipita. Atata iubire... atat dor nespus, atata durere infruntata pentru fericirea lor... toate duse. Sufletul acum ii era chinuit. Nu mai putea dormi, nu mai manca... nu stia ce se intampla cu el era o permanenta stare de rau. Sufletul ii era pus intr-un sicriu... si nu mai simtea nimic decat durere.
Atunci... regina ii ceru sa nu fie trist, dar era in zadar, asa ceva era peste puterile sale. nu putea, nu reusea, o iubea la fel de mult dar nu reusea sa-si alunge tristetea din suflet, era naucit de durere. Insa era hotarat.
Nu va renunta la ea orice ar fi. Chiar si de ar fi sa astepte intreaga viata, nu va renunta la ea. Asa isi promise sufletului sau. Niciodata nu o va abandona si ii va fi mereu alaturi.
Insa... la scurt timp, culorile din Love Land au inceput sa paleasca... Iarba nu mai avea verdele sau curat, petalele florilor cadeau iar pasarelele nu mai ciripeau in copaci. Regina... plangea...
Atunci el merse la palat.. si o intreba...
- De ce plangi iubire?
- Cum sa nu plang...
- Bine dar... de ce? de ce nu esti fericita?
- Cum pot fi fericita stiind ca tu esti asa?
- Asa cum?
- Asa trist... ranit...
- Lasa-ma pe mine... nu pot fi altfel... dar tu ar trebui sa fii fericita, ai ce doresti.
- Nu pot fi fericita stiindu-te asa, nu pot manca, nu pot dormi... imi e tot timpul rau iar curtenii mei au inceput sa se teama pentru mine.
- Te cred iubire... dar nu stiu ce as putea face sa te ajut... Hai sa fim mai veseli, sa nu ne mai gandim, sau macar... sa incercam sa facem asta.
Insa amandoi stiau ca asa ceva nu e posibil.
Iar acum amandoi sufera... sufera unul pentru celalalt... ii doare pe amandoi, si se manifesta in acelasi fel. Au aceleasi gusturi si aceleasi apucaturi. Sunt doua suflete pereche. De ce oare au ales acest drum?... nimeni nu stie.
Iar acum micul cersetor rataceste pe drumuri... se plimba prin ploaie sperand sa mai racoreasca sufletul ce arde de dorul ei... si spera, sper sa fie din nou impreuna, sa fie bine. Sa fie ca inainte...
Richard Marx - Right here waiting | Powered by www.radio-light.ro
Punct - Te ador | Powered by www.radio-light.ro
Cheryl Cole - Fight for this love | Powered by www.radio-light.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
