Farame...

E o dragoste... o dragoste ce ma face farame... e dragostea pentru tine.

De ce ma face farame? Nu stiu sa-ti spun exact... probabil pentru ca trairile sunt prea intense... probabil pentru ca... am aflat prea multe lucruri. Pentru ca fac multe lucruri ca sa iti demonstrez ca te iubesc din care.. cred ca mai mult de jumatate sunt greseli.
Farame de ce? Pentru ca sunt atatia care lupta pentru inima ta... si sunt mai puternici fata de mine... si ... mi-e teama... teama sa nu te pierd...

Doamne, am repetat asta de atatea ori... nu imi gasesc cuvinte sa inlocuiesc si repet la nesfarsit ca un automat stricat. Incerc sa inteleg ce se intampla cu mine.. incerc sa ma controlez... incerc sa ma calmez cand simt ca lumea se prabuseste in jurul meu. Dar nu pot... nu pot suporta gandul ca te-as putea pierde... lumea mea nu ar mai exista. Poate gandesti ca sunt doar vorbe iesite din gura unui pustan... Iti spun sincer ca nu e asa... sunt randuri scrise cu inima... trairi interioare atat de intense incat... incat uneori ma doare fizic...

Uneori simt ca inima se opreste din cursa ei nebuna ca sa planga... De ce sa planga? Sa planga de dragul tau si de mila prostului de mine... Sunt atatia care alearga spre inima ta... care au un loc in inima ta...

Si atunci ma opresc in loc... ma trag intr-un colt intunecat imi sprijin barbia in piept... ii spun inimii sa se opreasca si ma gandesc (fac exact ca atunci cand tu esti trista... cad de sus de unde m-ai ridicat... cad undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni... sa pot sa sufar in voie pentru tine...) si ma gandesc... si mii de ganduri imi navalesc in minte... si lacrimile izvorasc din strafunduri... imi inunda ochii si plang... plang si zambesc... imi apare in minte chipul tau si atunci desi ochii sunt inundati de lacrimi sarate, gura zambeste. Doar tu poti aduce zambetul pe chipul meu, doar tu stii cum sa faci asta...
Si Subcultu... nu ma asteptam... s-a dat drept prieten ca sa afle ce e in sufletul meu... sa afle ce simt ca la momentul oportun sa ma poata lovi unde doare mai tare. Dar ma ridic... din increderea ce i-am oferit-o iubirea ta ma inalta ca pe un Pheonix din propria-i cenusa... si voi lupta... cu armele mele... slabe poate.
Voi lupta pentru iubirea ta... Stiu doi dintre cei care alearga spre inima ta... poate mai sunt sau poate nu.
Si oricate piedici imi vor pune si oricat m-ar asupri... eu tot ma voi ridica... si voi pune pas dupa pas in drumul meu spre tine... in drumul spre lumina care mi s-a aratat unde credeam mai putin. un inger care mi-a sters lacrimile si mi-a mangaiat inima... un inger cu care m-as cununa si as fugi in vazduh lasand in urma totul sa fiu doar eu si cu el, cu ea... cu ingerul meu de aur... voi pune pas dupa pas... si .. chiar de voi ajunge acolo tarziu... nu conteaza cati ani vor trece... poate unul... poate zece... eu te voi astepta inger al meu....

Iti jur iubire vesnica... fara tagada... fara inselaciune... m-am saturat sa alerg prin lumea asta fara un sens anume... m-am saturat sa caut ceva ce doar tu imi poti oferi. Si ma repet din nou. Urasc sa fac asta si totusi... simt cum te vreau cu toata fiinta mea... e o dorinta sufleteasca nu trupeasca... e o dorinta aprinsa.. o foame de dragoste, o foame de tine... o foame de liniste langa persoana iubita. E dorinta ce ma mistuie. totul paleste nimic nu are sens... dragostea pentru tine domina totul... imi domina fiinta... Eu sunt cel care te iubeste neconditionat... tu esti cea in ochii careia m-am innecat. daca apa ar fi timpul si noi am fi pietrele timpul trece noi ramanem sa ne traim visele. de ce spun toate astea? because I'm yours... because I'll be right here waiting for you... asa ca nu plange iubirea mea... pentru ca vad in ochii tai iubito... ce vad? vad un anotimp uitat de timp. Ma vad pierdut printre amintiri cum inima imi canta LoveSong... vad cum vreau sa merg cu tine spre Paradis. Vad ca nu mai pot sa scriu, vad ca lacrimile ma cuprind... te iubesc atat de mult incat fiinta mea se mistuie in lacrimi de cate ori ma gandesc la tine... vad cum trairile inimii mele imi scutura fiinta de parca as fi bolnav de friguri... te iubesc atat de mult incat nu pot tine in mine si exteriorizez.. cum pot... dorinta mea de tine a inceput sa stapaneasca tot ce insemn eu...

Stiu... sunt doar un copil poate... poate... iti e frica de ce ar spune lumea... te implor.. nu lua seama lumii :) lumea e proasta... nu te gandi ca poate in timp voi iubi pe altcineva... pentru ca nu se poate... Visez matur... visez sa iti ating mana dimineata si sa te strang in brate.. la asta se rezuma perfectiunea pentru mine... asta inseamna acum cuvantul "dragoste" pentru mine... eu cand spun dragoste spun Simina... cand spun Simina spun sufletul meu pereche. Cand spun Simina spun lumea mea... spune femeia care as vrea sa-mi fie alaturi pana dincolo de lumea asta spun sufletul care imi poate oferi tot ce am nevoie sa traiesc... Cand spun Simina spun dorinta si alinarea mea... spun hrana si apa sufletului meu... spun focul si jarul din inima mea... Cand spun Simina spun lumea mea... tu esti totul pentru mine.. lasa-ma sa iti arat asta... nu stiu cum dar o sa ma gandesc... voi veni in Decembrie... fie si de-ar fi sa vin doar sa ma plimb pe tarmul marii si sa plec acasa pe urma.... vreau sa ma stiu mai aproape de tine... am nevoie de asta... am nevoie de tine...

Inchei aici caci nu mai pot... o sa ies sa fac cativa pasi... sa iau nitel aer sa te vad in fiecare frunza :) sa te vad in miile de culori ce or sa ma inconjoare sa te simt aproape...

Te iubesc Simina... cum stiu eu dar te iubesc :)